Blog

În primul rând, vom vorbi despre piele, cel mai mare organ al corpului nostru. Atunci când stilizăm zona cuticulei sau faldurile, putem face anumite greșeli pe care le putem evita dacă știm anumite noțiuni legate de piele.

Pielea are 3 straturi, de la interior către exterior: hipodermă, dermă și epidermă. Noi vom discuta mai mult despre epidermă, pentru că este stratul care are legătură cu mediul exterior, cu ceea ce putem vedea.

În partea dreaptă a planșei poți vedea notate straturile epidermei, pe care le urmărim de jos în sus, adică de la interior spre exterior.

Primul strat este stratul bazal (se mai numește stratul generator), cel mai profund,  fiind în contact cu membrana bazală (care se află sub lamina bazală). Este format dintr-un singur rând de celule keratinocite orientate perpendicular pe membrana bazală, care asigură reînnoirea epidermei. În stratul bazal se formează 2 tipuri de celule importante, și anume:

• celula Merkel, termen sinonim cu complexul Merkel, un tip de cancer de piele rar și agresiv care debutează în celulele Merkel ale pielii expuse excesiv la soare;
• melanocite, celule care produc melanina, responsabilă de colorarea pielii și a părului.

Al doilea strat este stratul spinos, alcătuit din 6-15 rânduri de celule care, pe măsură ce urcă spre suprafață, devin tot mai turtite. Aici, celulele sunt pline de citoplasmă care se caracterizează prin filamente dispuse în mănunchiuri, numite tonofibrile, cu rol important în sinteza keratinei.

• melanina este produsul melanocitelor, ea dă culoare pielii și părului și protejează pielea împotriva agresiunilor razelor UV (din acest motiv, persoanele cu pielea mai închisă la culoarea sunt mai puțin predispuse la arsuri solare decât cele cu pielea albă);
• keratinocitele sunt un tip de celule producătoare de keratină, care alcătuiesc cea mai mare parte a pielii. În diferitele lor stări de diferențiere, keratinocitele pot reprezenta până la 90% din epidermă. În perioada de maturare, aceste celule diferențiate se deplasează spre următorul strat, către exterior, pe măsură ce următoarea generație de celule se formează sub ele. Pe măsură ce din ce în ce mai multe celule sunt fabricate în stratul bazal, celulele nou formate continuă să fie împinse în sus și ajung în cele din urmă la stratul granular. Aici, celulele suferă o serie de evenimente moleculare, în care organele și nucleul lor celular sunt degradate. După deplasarea către straturile superioare, foarte keratinizate, keratinocitele devin solzi. Morfologia acestor celule scuamoase este plată, ceea ce facilitează detașarea lor ca celule moarte;
• celula Langerhans se ocupă cu inițierea și reglarea răspunsului imun.

Pielea se reînnoiește într-un ciclu de 21-28 zile. În cazul în care la nivelul pielii are loc o agresiune, celula Langerhans primește această informație în receptorii ei și trimite informația în stratul bazal. Odată ajunsă informația în stratul bazal, acolo sunt produse mai multe celule keratinocite, pentru a putea îngriji rana. În acest caz, ciclul de reînnoire celulară nu mai este respectat, deoarece primordială este îngrijirea rănii. Calitatea acestor celule care urcă rapid din stratul bazal către exterior are de suferit, din cauza rapidității cu care înaintează către exterior, în mai puțin de 26-28 de zile, așa cum ar fi normal. Din acest motiv, pielea prezintă exfolieri, aspect de solzi etc. . Mare grijă la stilizarea cuticulei și a faldurilor!

Al treilea strat este stratul granular, situat deasupra stratului spinos, fiind compus din 1-5 rânduri de celule turtite. Caracteristica lor e abundența granulațiilor citoplasmatice de keratohialină. Formează o barieră care împiedică pierderea apei. Această barieră este însă penetrată de gaze, lipide, vitamine, enzime, hormoni sexuali, radiații, glucoză, dar și de substanțe nocive (ex. nicotina).

• granulele lamelare sunt esențiale pentru formarea barierei de permeabilitate epidermică și sunt un marker cunoscut al diferențierii tardive a keratinocitelor

Al patrulea strat este stratul clar, numit și stratul lucid, format din celule bogate în glicogen, eleidină și grăsimi. Prezența glicogenului atestă existența unor procese vitale necesare etapelor finale în sinteza keratinei. Acest strat este ultimul strat vital al epidermului, care împreună cu stratul cornos profund constituie așa-numita “bariera epidermică” (barieră față de apă, substanțele chimice și microorganisme).

Al cincilea strat este stratul cornos, cel mai superficial dintre toate. El este alcătuit din două straturi: stratul cornos profund și cel superficial, numit și exfoliator. În cel profund celulele cornoase sunt alipite, în cel superficial celulele au conexiuni laxe, desprinzându-se la suprafață. Celulele cornoase normale au formă de solzi, nucleul lipsește, iar celula apare ca un sac format dintr-un înveliș de keratină și un conținut bogat în grăsimi osmiofile (lipoide de colesterol). Deasupra stratului cornos, amestecat cu celulele stratului disjunct, se găsește un strat funcțional (fiziologic) rezultat din prelingerea secreției sudoripare și sebacee, și din debriurile celulelor cornoase și a substanței intercelulare. Acest strat numit filmul sau mantaua (pelicula) lipo-proteică acidă a pielii (pH=4,5-5,5), conferă o protecție față de microorganisme și față de substanțele chimice.

Trecem la matrice, centrul unde iau naștere celulele care formează unghia, subiectul nostru de interes. În primul rând, trebuie să ne luăm niște repere spațiale față de matrice, ca să privim corect aparatul unghial. Matricea este porțiunea marcată cu nuanța roșie:

Privind unghia de sus, ca în fotografia din stânga, avem următoarele repere față de matrice:

• aproape de matrice – proximal
• departe de matrice – distal
• în laterala matricei – lateral

Privind unghia din lateral, ca în fotografia din dreapta, avem următoarele repere față de matrice:

• partea superioară (deasupra) – dorsal
• partea inferioară (dedesubt) – ventral

E important să știm aceste repere, mai ales când citim articole din domeniu sau postări ale trainerilor/colegilor noștri.

Matricea face parte din zona generatoare, aici se produc celulele care formează unghia.

Matricea are o parte proximal-dorsală care generează un tip de celule numite onicoblaste (celule-mamă) care se divid, formând onicocite (celule-fiice), care sunt împinse la suprafață, se maturizează, keratinizează, se aplatizeazăși formează țesutul dur de la suprafața unghiei. Doar onicocitele sintetizează keratina.

Keratina este o proteină formată din mai mulți amino-acizi, printre care și cisteina, care conține sulf. Mai cu seamă, legăturile de sulf dictează rezistența unghiei, nu calciul, așa cum se spune în popor. Cisteina este dată genetic, nu poate fi modificată.

De aici pornește sănătatea unghiilor noastre: ea depinde de aportul micro-nutrienților pe care celulele le pot lua din interior. Dacă noi avem carențe în organism, celulele vor fi slab calitative și, implicit, placa unghială va avea de suferit (va fi subțire, casantă etc.). Iar vitaminele și mineralele vin din interior, din vasele de sânge, nu din exterior, deci sintagma ”lasă unghia să respire” este doar un mit.

Matricea este acoperită de faldul proximal. Însă, se poate întâmpla, mai ales la degetele mari, ca matricea să nu fie total acoperită de faldul proximal, ci să se continuie pe placa unghială cu o lunulă de dimensiuni mari, ceea ce înseamnă că celulele din această zonă nu au ajuns la maturitate, deci trebuie să avem mare grijă atunci când lucrăm pe această zonă, indiferent că o facem cu pusherul, pila sau capetele de freză pentru stilizarea zonei cuticulare, pentru că putem produce daune ireversibile. Dacă zona lunulei este mică, înseamnă că celulele au ajuns deja la maturitate pe placa unghială, însă și în acest caz trebuie să lucrăm cu mare grijă.

Atunci când iau naștere, celulele au o formă circulară și sunt pline cu citoplasmă. Pe măsură ce urcă, ies din zona matricei și ajung pe placa unghială, ele se aplatizează și se suprapun. Aceste celule, care pornesc din partea proximal-dorsală a matricei, reprezintă stratul dorsal al plăcii unghiale, format din 20-25 de straturi de celule. Stratul dorsal este capabil să formeze aderență cu materialele tehnice. Stratul dorsal reprezintă circa o treime din placa unghială. Celelalte două treimi sunt reprezentate de stratul intermediar și stratul ventral al plăcii unghiale, cu celule care nu keratinizează, nu se maturizează complet. Dacă ajungem la aceste straturi, prin pilire, nu vom mai avea aderență, deoarece acest strat este umed, celulele încă au citoplasmă în interiorul lor.

Atunci când scurtăm unghia naturală prin pilire, observăm că partea superioară a plăcii unghiale generează praf fin, iar dedesubt se formează o membrană elastică, care cade efectiv ca o bucată de țesut. Ei bine, această membrană este formată din celulele despre care am vorbit mai sus, din stratul intermediar și stratul ventral, care nu keratinizează complet, nu se usucă în totalitate, deoarece mai au citoplasmă în interiorul lor și, din acest motiv, membrana respectivă are un aspect elastic.

Placa unghială este formată din legături de sulf, legături de apă și legături ionice. Legăturile de sulf pot fi distruse de acizi (ex.: primer cu acid). Legăturile de apă pot fi separate de apă (ex.: băi îndelungate, spălatul vaselor). Legăturile ionice (de săruri) pot fi distruse de soluții corozive (ex.: Domestos). De asemenea, placa unghială conține aproximativ 20% apă, iar vârful liber circa 15% apă, restul procentelor de apă găsindu-se în matrice.

Zona cuticulară este formată din eponichium și hiponichium, plus cuticula (vezi fotografia de mai sus). Eponichiumul este țesutul keratinizat al faldului proximal, ceea ce noi numim în popor ”cuticula” și pe care îl tăiem cu forfecuța; defapt, aceasta este o cuticulă falsă. Cuticula reală este membrana albicioasă de pe suprafața unghiei, din zona lunulei, care trebuie îndepărtată în totalitate, dar cu grijă, cu capetele de freză pentru cuticulă, pentru a obține aderența maximă. Hiponichiumul se găsește sub marginea liberă, este puternic vascularizat (are multe vase de sânge) și are rolul de a susține placa unghială de patul unghial (vezi fotografia de mai sus). NU se îndepărtează, NU se scobește, NU se taie! Are rol de protecție.

Tot rol de protecție îl are și carcasa unghiei, formată din: faldul proximal, șanțurile periunghiale și faldul distal. Faldul proximal este denumit așa deoarece se află în proximitatea (în apropierea) matricei care, după cum spuneam, este centrul unghiei și în funcție de ea se dau reperele. Faldul distal este la distanță de matrice și este reprezentat de buricul degetului, ca orientare spațială. Șanțurile periunghiale se află în lateralele unghiei, de o parte și de cealaltă. Un șanț periunghial are 3 zone: un punct puțin mai jos de sinus (nu este vizibil), șanțul propriu-zis, vizibil și punctul de creștere al marginii libere. Trebuie să avem mare grijă cu această zonă, deoarece ea dictează și aderența, și rezistența materialelor tehnice. Dacă o subțiem cu capetele de freză sau dacă o pilim în exces, unghia nu va mai avea rezistență.